PSIHOLOGIA PERSONALITATII

Relatia dintre inteligenta si dimensiunile Personalitatii

Eysenck era de acord cu Cattell asupra faptului ca inteligenta reprezinta un aspect al personalitatii cu predipozitie genetica; daca si E si N au un puternic fundament genetic, atunci se ridica intrebarea care e relatia dintre aceste aspecte ale personalitatii (E-I, N si Inteligenta)?

In termeni metodologici, se ridica o intrebare foarte importanta: cum influenteaza dispozitiile personale (structura de factori ai personalitatii) rezultatele in probele de performanta (care masoara inteligenta)? La ora actuala, toata lumea este de acord cu faptul ca rezultatul la o proba de inteligenta este influentat si de factorii de personalitate si de starile organismului. De pilda, se ridica intrebarea daca instabilitatea emotionala, reactivitatea emotionala crescuta (cota mare la dimensiunea N) sau introversiunea ca dispozitie a personalitatii influenteaza si in ce masura rezultatul persoanei la o proba de performanta? Sau, in registrul starilor organismului, daca oboseala de pilda influenteaza acest rezultat?

Toate cercetarile care incearca sa raspunda la aceste intrebari se inscriu in problematica numita “interfata dintre inteligenta si personalitate”.

Dimensiunea E-I si inteligenta

Cercetarile in domeniul relatiei dintre inteligenta si dimensiunea E-I a personalitatii (Eysenck, 1985;, 1991; Matthews, 1992; Furnham, Forde, 1995, etc) arata ca aceasta relatie este influentata de tipul de test utilizat si de tipul de inteligenta masurata. S-a aratat ca, in general, Extravertitii au rezultate superioare comparativ cu Introvertitii atunci cand testele sunt scurte (pana la 5 minute), pe cand probele cu timp mai mare sau nelimitat ii avantajeaza pe Introvertiti. Asta inseamna ca in general la probele de inteligenta, E au o viteza de lucru mai mare comparativ cu I care au o acuratete mai mare (viteza si acuratetea sunt 2 aspecte masurate intr-o proba de abilitati). Aceste rezultate primesc explicatii din partea teoriei lui Eysenck, explicatii legate de nivelul arousalului sau excitabilitatii corticale: o structura de tip E cu inhibitie corticala, va cauta excitatia si se va descurca la probele care presupun limita in timp, pe cand I care evita stimularile, au o mai mare capacitate de concentrare care explica numarul mai mic de erori, deci acuratetea mai mare, in detrimentul vitezei.

De asemenea, in functie de tipul de inteligenta masurat prin testul respectiv, s-a constatat ca in general I au performante superioare lui E in teste care masoara inteligenta verbala (similaritati, diferentieri la nivel lingvistic, analogii verbale, probleme cu input verbal, etc) si in rezolvari de probleme care presupun insight si reflectare.

Alte cercetari subliniaza aspecte convergente cu aceste rezultate: de pilda, Neubauer (1997) arata ca persoanele caracterizate prin dominanta polului E, in probele de aptitudini, au o mai mare viteza de procesare a informatiei.

Cercetarile recente asupra relatiei dintre trasaturile de personalitate si rezultatele la probele psihometrice (Snow, 1995; Ackerman, 1999, Roberts, 2002) pornesc de la operarea unei diferente importante, intre inteligenta fluida si cea cristalizata (vezi Cattell). Astfel, cercetarile arata ca trasaturile de personalitate au un efect, o influenta de lunga durata asupra dezvoltarii abilitatilor intelectuale – in special asupra inteligentei cristalizate. Amintim faptul ca I fluida se refera la ”procesele si structurile neurologice care sustin activitatea mentala”, deci aceasta este operationalizata prin ceea ce numim coeficient de inteligenta (Q.I) , pe cand I cristalizata se refera la “totalitatea cunostintelor si experientelor achizitionate care ajuta la rezolvarea de probleme”, deci este o I fluida manifestata in rezolvarea unor probleme particulare. Cu alte cuvinte, I cristalizata reprezinta rezultatul aplicarii I fluide in timp.

Revenind la relatia dintre trasaturile de personalitate (cum este E-I) si rezultatele la probele de inteligenta , se subliniaza faptul ca dimensiunea Extraversiune influenteaza in special rezultatele la probele care evalueaza inteligenta cristalizata, deci achizitia de cunostinte si mai putin pe cele de la probele care masoara inteligenta fluida.

Neuroticismul (N) si rezultatele la probele de inteligenta

Exista cateva studii care evidentiaza corelatii semnificative intre N si rezultatele la testele de abilitati. Majoritatea acestor studii ajung la concluzia ca anxietatea ca trasatura (fiind fateta a Neuroticismului) scade performanta in probele de abilitati, in conditii de stimulare emotionala, aratand existenta unor relatii invers proportionale intre QI si N; astfel, cu cat neuroticismul este mai ridicat, cu atat performanta in probele care masoara inteligenta scade.

Un fapt interesant e pus  in evidenta de Wonderlic, Furnham si altii (1996, 2000): in grupul persoanelor cu QI inalt, N e corelat pozitiv cu inteligenta, pe cand in grupul cu QI mediu si peste medie, deci nu inalt, N e corelat negativ cu inteligenta! Aceasta inseamna ca persoanele cu QI ridicat (I fluida) nu sunt “disturbate” de existenta unui nivel peste medie a neuroticismului atunci cand realizeaza o proba de performanta.

Matarazzo trage concluzia, afirmand ca : “cu cateva exceptii, relatia dintre Neuroticism si inteligenta masurata prin probele psihometrice este una negativa, ceea ce inseamna ca rezultatele la astfel de probe scad sub impactul unor afecte negative care circumscriu sfera neuroticismului (anxietate, depresie, tensiune, furie, etc)”.

Aceasta nu inseamna ca persoanele cu un nivel inalt al Neuroticismului, al instabilitatii sunt mai putin inteligente decat  stabilii, ci afectele negative, cum ar fi anxietatea, tensiunea, etc pot interfera cu aspectele cognitive (memorie, atentie )necesare in rezolvarea unei probe de abilitati.

De pilda, in cazul unui examen care este tot o sarcina cognitiva deoarece presupune demers rezolutiv, o persoana cu tendinte spre instabilitate in general, dar si cu teama de esec si cu un self-efficacy scazut va avea dificultati mai mari in concentrarea pe sarcina si deci va obtine rezultate mai slabe comparativ cu o persoana cu relativ acelasi nivel al instabilitatii, dar cu un nivel inalt al increderii in obtinerea reusitei.

Cateva titluri bibliografice pentru perspectiva umanista

FOX, W.M. (1982) – Why we should abandon Maslow need hierarchy theory, Journal of Humanistic Education and Development, nr.21, p.29-32

LESTER, D. (1990) – Maslow hierarchy of need and personality, Personality and Individual Differences, nr.11, p.1187-1189

MATHES, E.W. (1981) - Maslow hierarchy of needs as a guide of living, Journal of Humanistic Psychology, nr21, p.69-72

MAY, R. (1982) – The problem of evil: An Open Letter to Rogers, Journal of Humanistic Psychology, nr.22, p.10-21

ROGERS, C. – On Becoming A Person (cartea este tradusa in limba romana, o gasiti in librarii si cred ca ar trebui sa faca parte din biblioteca unui psiholog, indiferent daca este sau nu preocupat de aceasta perspectiva )

OPRE, A. (2006) – Introducere in teoriile personalitatii, Ed ASCR, Cluj-Napoca (pag. 77-107 si 124-128)